Puțini români privesc cu atenție hameiul sălbatic care se cațără pe garduri, prin zăvoaie, pe marginea apelor sau la liziera pădurilor. Pentru cei mai mulți, este doar o plantă agățătoare, verde, încăpățânată, care se întinde peste tot. În Occident însă, lăstarii lui tineri au ajuns să fie tratați ca o delicatesă rară. În Belgia, Olanda, Franța sau Italia, aceștia apar primăvara în restaurante și piețe specializate, sub numele de „hop shoots” sau „hop asparagus”.
Prețurile au făcut din acești lăstari o poveste virală. Publicații internaționale au scris că pot ajunge până la 1.000 de euro kilogramul, mai ales în cazul loturilor foarte proaspete, culese manual și livrate rapid către restaurante. Nu este un preț obișnuit de piață, ci mai degrabă limita spectaculoasă a unui produs rar, cu sezon scurt și recoltare migăloasă. Dar faptul rămâne: lăstarii de hamei sunt considerați printre cele mai scumpe legume din lume.
Hameiul, Humulus lupulus, este cunoscut mai ales pentru conurile folosite la fabricarea berii. Planta face parte din familia Cannabaceae și este o specie perenă, cățărătoare. Toamna, partea aeriană se usucă, dar rizomul rămâne viu în pământ. Primăvara, din el pornesc lăstarii tineri. Exact aceștia sunt căutați în gastronomie.
În România, hameiul nu este o raritate botanică. Crește spontan sau cultivat în lunci, zăvoaie, tufișuri, crânguri, pe garduri și pe lângă ape curgătoare, mai ales în zonele de câmpie și deal. Frunzele au de regulă 3-5 lobi, iar planta se agață și urcă rapid pe suporturi naturale sau garduri.
Partea scumpă nu este planta matură, nici conul folosit la bere, ci lăstarul crud de primăvară. Este subțire, fraged, ușor crocant și seamănă, la prima vedere, cu un sparanghel foarte fin. De aici vine și denumirea de „sparanghel de hamei”. Sezonul este scurt. În Europa de Vest, lăstarii apar de obicei din martie până în aprilie, iar fereastra de recoltare se închide repede. Dacă îi lași prea mult, se întăresc, se alungesc și nu mai au aceeași valoare culinară.
O resto si pe aver rig
