Știam deja.
Dar aveam nevoie să aud asta rostit de altcineva.
— Dacă vreți, puteți revoca dreptul lor de folosință.
Vorbele acelea au plutit greu între noi.
Cu doar câteva luni înainte, aș fi spus fără ezitare „nu”.
În ziua aceea, am întrebat, calm:
— Ce trebuie să fac?
Croaziera lor dura șapte zile.
În a șasea zi, am schimbat încuietoarea apartamentului.
Nu din răzbunare.
Ci din demnitate.
Le-am păstrat hainele, electrocasnicele și toate lucrurile împachetate cu grijă în cutii.
Așa cum ai păstra lucrurile unor oameni pe care i-ai iubit cândva.
În ultima seară a croazierei, m-a sunat Adrian.
Vocea lui era veselă, relaxată.
— Mamă, uite… cred că ai înțeles greșit mesajul…
Am zâmbit amar.
— Nu, mamă. L-am înțeles perfect.
A urmat câteva secunde de tăcere.
Apoi a întrebat, nesigur:
— Ești supărată?
O resto si pe aver rig
