— Săracul…
M-am ridicat încet. Picioarele îmi tremurau, dar vocea mi-a rămas limpede, de parcă abia atunci și-ar fi găsit direcția.
— Ai pierdut, i-am spus lui Andrei. Nu doar bani. Totul.
Au fost chemați polițiștii, chiar acolo, la cimitir. Între timp, martorii au început să vorbească. Vecini. Verișori. Prietena Anei, cea care știa adevărul, care îl purtase ca pe o povară prea grea până în clipa aceea.
Andrei a fost dus departe, palid, învins și fără urmă de siguranță. Raluca a rămas pe loc, cu capul plecat, în singurătatea bruscă a celui care înțelege că nu mai are ce spune.
Când ușile bisericii s-au închis iar, am mers încet spre sicriu. Mi-am așezat palma pe lemnul rece, ca pe o promisiune pe care nu apucasem s-o rostesc.
— Erai mai puternică decât credeai, copila mea, am șoptit.
Și, pentru prima dată în ziua aceea, printre lacrimi, am simțit pace. Ana și-a spus povestea. Iar adevărul a câștigat.
Aceasta este o poveste bazată pe informații fictive și nu trebuie luată ca atare. Este o poveste recreațională ca oricare alta, iar asem
O resto si pe aver rig
