Scrisoarea care a schimbat totul
„Mamă, dacă citești asta, înseamnă că n-am mai apucat să-ți spun tot. Am avut îndoieli, dar le-am ascuns. Sofia a devenit o străină. Banii, casa, mașinile — totul a început să conteze mai mult decât noi. Am văzut cum se uită la Darius și mi-a fost teamă. Nu pentru mine, ci pentru el. Ține-l aproape. Fă-l să nu uite cine e.”
Mâinile îmi tremurau, dar sensul cuvintelor era tăios. Am ridicat ochii spre geamul unde dormea Darius. Mi-am spus atunci că nu are voie să poarte greutatea acestor rânduri înainte de vreme. Nu încă.
La câteva zile, pragul casei a început să fie călcat des. Sofia apărea cu gesturi studiate și cu vorbe lucioase. Întreba despre acte, despre „proceduri”, despre ce ar fi potrivit „pentru copil”. Niciodată nu-l numea pe nume. Detaliu mic, dar apăsător.
Am jucat rolul femeii care ascultă, în timp ce în minte repetam fraze din scrisoare. Mihai avusese grijă să mă pregătească fără să bănui. Și știam acum ce lăsase pentru mine: nu doar o casă, ci și un drum de urmat.
O resto si pe aver rig
