— Mi-ai umblat în laptop? a întrebat, căutând o ancoră.
— Tu îmi calculai cât costă să mă elimini din viața ta, a răspuns Mariana, fără urmă de patos.
— Nu e ce crezi.
— Ba exact asta este.
Radu și-a trecut mâna prin păr, forțând cuvintele să apară.
— Ascultă… lucrurile erau complicate…
— Nu, Radu. Tu erai complicat. Eu doar aveam încredere în tine, a spus răspicat.
El a încercat să continue, dar propozițiile i s-au frânt înainte de a prinde formă.
Mariana s-a ridicat încet, cu aceeași limpezime care o însoțea de câteva zile.
— Știi ce e cel mai trist? Nu că ai pe altcineva. Ci că ai uitat complet cine a ținut casa asta în picioare cât timp tu construiai „afacerea”.
Vocea ei n-a tremurat deloc.
— Eu am fost aici când n-aveam bani de rate. Când mama ta avea nevoie de doctor. Când stăteai nopți întregi, speriat că pierzi tot. Și tu ai redus totul la un Excel, a rostit, fiecare cuvânt egal și tăios.
Radu a coborât privirea. Pentru prima dată, părea mic.
Mariana și-a luat geanta.
Aceasta este o poveste bazată pe informații fictive și nu trebuie luată ca atare. Este o poveste recreațională ca oricare alta, iar asemănările cu viața reală sunt pur întâmplătoare.
O resto si pe aver rig
