Radu a intrat în bucătărie frecându-și ochii, fără să observe că Mariana stătea la masă de aproape două ore, cu privirea pierdută într-un punct fix de pe faianță.
— N-ai dormit? a întrebat el, în timp ce deschidea espressorul și își pregătea cafeaua ca de obicei.
— Nu prea, a răspuns ea scurt.
El a ridicat din umeri, ca și cum răspunsul ar fi fost o informație neutră.
— Și eu sunt terminat. Azi am o zi infernală, a adăugat, fără să o privească.
Mariana l-a privit atent. Pentru prima dată după mulți ani, nu i-a mai venit să-l liniștească. Nu l-a mai întrebat dacă vrea micul dejun, nici nu i-a mai spus să aibă grijă în trafic. A lăsat tăcerea să umple încăperea.
— Radu… tu chiar vrei să plec? a întrebat ea, în cele din urmă.
Întrebarea l-a surprins pentru o clipă, dar și-a revenit repede, strângând cana între degete.
O resto si pe aver rig
