Culoarea, primul semn că brânza e sau nu ce trebuie
Brânza de oaie nu este albă ca foaia de hârtie. Laptele de oaie este mai gras decât cel de vacă, așa că o telemea autentică de oaie are o tentă ușor gălbuie. Dacă vezi în fața ta o brânză imaculat de albă, lucioasă, netedă, ca o cărămidă de săpun, ridică un semn de întrebare. Acolo, de multe ori, vorbim de lapte amestecat sau de combinații cu grăsimi vegetale și „optimizări”.
La brânza de oaie maturată, nuanța gălbuie se vede și mai clar. Grăsimea migrează, coaja capătă ușor alt ton, iar interiorul nu arată nicidecum perfect steril.
Textura, locul unde se dă de gol brânza falsificată
Brânza naturală de oaie nu este perfectă. Are mici găurele, pori, uneori linii fine, mici imperfecțiuni. Structura este aerată, nu „turnată”. Când o rupi, se fărâmițează în bucăți, nu se „mazgălește” ca o gumă sau ca o cremă întinsă.
Brânza falsificată este de multe ori prea compactă și prea netedă. Se taie „ca untul”, felia rămâne perfect lucioasă, fără pori. Asta indică adesea adaos de amidon, proteine din soia sau clorură de calciu pentru întărirea texturii. Specialiștii atrag atenția că astfel de produse nu au aceeași valoare nutritivă ca brânza de lapte, chiar dacă arată „frumos” în vitrină.
Mirosul și gustul, test rapid pentru orice cumpărător
Brânza de oaie autentică are miros clar de lapte fermentat, ușor acid, dar plăcut. Nu trebuie să miroasă a drojdie, a chimicale, a rânced sau a „pește” ori „uleiuri ciudate”. Dacă deschizi caserola și simți o duhoare grea, înțepătoare, ori produsul este vechi, ori este o combinație nereușită de ingrediente.
Gustul este intens, sărat cât trebuie, cu aromă clară de lapte. Telemeaua de oaie nu ar trebui să fie fadă. Dacă simți un gust neutru, spălăcit, dar foarte sărat, este posibil să ai în față o brânză industrială din lapte amestecat, corectată din sare și arome.
Eticheta, singurul „act de identitate” pe care îl ai
În magazine, primul lucru pe care îl verifici este eticheta. Câteva detalii contează:
O resto si pe aver rig
