Un substrat bun este elastic, nu se lipește de mâini, iar paiele se rup ușor. Când dispare mirosul de amoniac și culoarea devine brună, compostul este gata de folosit. Pentru o suprafață de trei metri pătrați sunt necesare aproximativ 250 de kilograme de substrat.
Pentru însămânțare se folosește miceliul, adică „sămânța” ciupercii. Acesta se găsește comercial sub formă de miceliu pe boabe de cereale sau miceliu pe compost. Varianta pe boabe este mai productivă și mai ușor de utilizat, dar sensibilă la variații de temperatură. Miceliul pe compost este mai stabil, dar produce recolte mai mici. Materialul de calitate are miros proaspăt de ciupercă și se fărâmițează ușor.
Unii cultivatori încearcă să obțină miceliu din natură sau din spori, dar acest lucru presupune condiții sterile și experiență. Pentru începători, miceliul cumpărat rămâne cea mai sigură opțiune.
Înainte de plantare, substratul se așază în saci, lăzi sau direct pe rafturi. Temperatura aerului se menține la aproximativ 24 de grade, iar umiditatea la peste 70%. Miceliul se introduce în mici gropi, la distanțe regulate, apoi se acoperă cu hârtie umedă și folie pentru a păstra umezeala. În această fază, aerisirea este redusă, deoarece miceliul se dezvoltă mai bine într-un mediu bogat în dioxid de carbon.
După circa o săptămână, când substratul începe să se ridice, se îndepărtează folia și se aplică un strat de acoperire, numit sol de protecție. Acesta este format din turbă, pământ lutos sau hârtie mărunțită, cu adaos de cretă. Amestecul trebuie dezinfectat înainte, de obicei prin expunere la abur fierbinte.
Din acest moment, temperatura scade treptat spre 16 grade, iar aerisirea devine obligatorie. Umiditatea se menține constantă prin pulverizare fină. Lumina nu este necesară pentru creștere, ci doar pentru ca lucrările să fie făcute comod.
Champignonul poate fi cultivat și în aer liber, dar metoda este riscantă. Se sapă o groapă, se izolează solul cu folie, se adaugă compostul și miceliul, apoi un strat protector. Zona se umbrește și se acoperă cu paie. Recolta depinde însă de vreme, iar variațiile de temperatură pot compromite întreaga cultură.
Primele ciuperci apar, de regulă, la trei-patru luni de la însămânțare. Se recoltează prin răsucire, nu prin tăiere. Locul se acoperă cu puțin compost pentru a stimula apariția altor fructificații. Champignoanele produc în valuri, timp de câteva luni, uneori până la șapte cicluri. Producția medie ajunge la zece kilograme pe metru pătrat.
După epuizarea substratului, acesta nu se reutilizează pentru ciuperci, dar este un îngrășământ excelent pentru grădină. Ciupercile proaspete se consumă rapid sau se păstrează la frigider câteva zile. Pot fi congelate sau procesate, dar nu se depozitează pe termen lung în stare crudă.
O resto si pe aver rig
