Bogdan a izbucnit într-un râs fals, încercând să pară relaxat. „Hai, domnule Colț, nu exagerăm. A fost o glumă. Fata s-a împiedicat, o știu toți. Era neatentă.”
Eugen s-a întors spre el. Privirea rece, tăioasă, a făcut până și muzica să pară că se oprește în loc.
„Ai împins-o?”
Bogdan a deschis gura să răspundă, dar n-a mai apucat. Din mulțime, o doamnă în vârstă a făcut un pas înainte, hotărâtă.
„Da, a împins-o. Am văzut eu. Și încă râdea.”
Un murmur a străbătut grupul de invitați. Câțiva și-au coborât telefoanele, rușinați, iar alții s-au privit între ei, înțelegând că situația se răstoarnă.
Eugen i-a făcut semn managerului, iar acesta s-a apropiat grăbit, cu ochii mari, speriat.
„Cât câștigă tânăra în seara asta?”
„Păi… în jur de 200 de lei, domnule”, a bâiguit el.
Eugen și-a întors din nou fața spre Lilia, care tremura, încă leoarcă.
O resto si pe aver rig
