Udarea trebuie făcută rar și bine, nu câte puțin în fiecare seară. La o tufă matură, în perioadele secetoase, se pot da 10-15 litri de apă o dată sau de două ori pe săptămână, în funcție de sol. Pe pământ nisipos se udă mai des. Pe pământ greu, argilos, se verifică întâi dacă solul nu este încă umed în adâncime.
Cea mai bună udare se face dimineața devreme sau seara, direct la rădăcină. Nu are rost să stropești frunzele în plin soare. Apa pe frunze nu hrănește planta, iar în zilele foarte calde poate favoriza petele și arsurile.
Un alt truc simplu este tăierea tijelor florale. În iunie, leușteanul matur încearcă deseori să înflorească. Dacă scopul este să ai frunze verzi pentru ciorbe, tijele florale se taie imediat ce apar. Când planta este lăsată să facă flori și semințe, o parte importantă din energie se duce acolo, iar frunzele devin mai puține și mai aspre.
Tăierea regulată ajută planta să dea frunze noi. Nu se jumulește toată tufa dintr-o dată. Se taie tulpinile mai mari din exterior și se lasă mijlocul să refacă frunzișul. După o recoltare mai serioasă, o udare bună și puțin compost la suprafață ajută leușteanul să pornească din nou.
Dacă frunzele se îngălbenesc în iunie, prima cauză de verificat este lipsa apei. A doua este solul sărac. A treia este soarele prea puternic, mai ales în curțile unde planta stă toată ziua într-un loc încins, lângă zid, gard de tablă sau beton. Leușteanul suportă soarele, dar în verile foarte calde merge mai bine într-un loc cu lumină multă dimineața și umbră ușoară după-amiaza.
Dacă tufa este veche și nu mai crește bine, problema poate fi rădăcina îmbătrânită sau solul epuizat. Leușteanul este plantă perenă și poate sta ani la rând în același loc, dar după o perioadă lungă tufa se îndesește, iar pământul din jur sărăcește. Primăvara sau toamna, planta poate fi divizată și mutată într-un loc cu pământ mai bun. În iunie nu este momentul ideal pentru mutare, mai ales pe căldură, dar se poate ajuta planta cu apă, compost și mulci până la sezonul potrivit.
O resto si pe aver rig
