Pentru cei care vor o soluție lichidă, se poate folosi macerat de urzică bine diluat, o dată la două-trei săptămâni, turnat la rădăcină, nu pe frunze. Nu se folosește concentrat, pentru că poate arde planta și poate încărca solul. În gospodării, soluția aceasta este folosită des pentru plantele care au nevoie de azot și frunze viguroase, dar nu trebuie transformată în abuz. Leușteanul răspunde mai bine la îngrijire constantă decât la tratamente tari puse dintr-o dată.
Cenușa poate fi folosită cu prudență, dar nu este „trucul” principal pentru leuștean. Ea aduce potasiu și poate ridica pH-ul solului, dar dacă este pusă des sau în cantitate mare poate crea dezechilibre. Pentru o tufă matură, o mână mică de cenușă cernută, împrăștiată rar în jurul plantei și udată apoi, poate fi suficientă. Pe solurile deja calcaroase sau alcaline, mai bine se evită.
Ce nu trebuie pus la rădăcina leușteanului? Sare, resturi grase, apă cu detergent, zaț de cafea în cantități mari, bălegar proaspăt, îngrășământ concentrat lipit de tulpină sau cenușă multă. Leușteanul este o plantă de mâncat, nu un arbust decorativ. Tot ce pui în sol trebuie gândit curat și sigur.
O resto si pe aver rig
