Rămân, deci, opţiunile 2 şi 3. Spre deosebire de impresia vizuală — care favorizează adesea porţia generoasă — principiul potrivit ţine cont de forma caliciului: partea cea mai lată oferă cea mai mare suprafaţă de oxigenare. Astfel, cheia este să laşi vinul puţin sub acea zonă.
Verdictul somelierului: ideal este să torni până la opţiunea 3. Aceasta conferă două avantaje esenţiale: maximă oxigenare, pentru ca aromele să se dezvăluie complet, şi suficient spaţiu în partea superioară a paharului pentru ca mirosurile să fie concentrate acolo unde le percepe nasul.
Suprafaţă de contact: vinul intră în contact cu aerul la intensitatea optimă.
Zona aromatică: paharul reţine parfumurile sub bol, facilitând aprecierea lor la fiecare înghiţitură.
Ca repere practice, o porţie standard de vin roşu este de aproximativ 150 ml, iar aceasta corespunde de regulă nivelului descris la opţiunea 3 în majoritatea paharelor de vin.
O resto si pe aver rig
