Lucruri mărunte.
Dar adevărate.
După un an, am strâns suficienți bani ca să deschid ceva al meu.
O brutărie mică.
Pe firmă scria simplu:
„Pâinea Mariei”
În dimineața deschiderii, în fața ușii se așezase o coadă scurtă.
Vecini.
Clienți.
Curioși.
În acea dimineață am scos din sertar plicul vechi.
Hârtia lui Vasile era încă acolo.
Am zâmbit.
Uneori, oamenii care vorbesc cel mai puțin…
sunt cei care văd cel mai limpede.
Și, într-o zi în care eram convinsă că plec cu mâinile goale…
am plecat, de fapt, cu prima mea șansă la o viață nouă.
O resto si pe aver rig
