…mi s-a tăiat respirația.
Înăuntru erau bani.
Mulți.
Teancuri groase de bancnote de 200 și de 500 de lei.
Am rămas nemișcată câteva secunde bune.
Nici să clipesc nu mai îndrăzneam.
Cu degetele tremurând am început să număr.
O dată.
Încă o dată.
Când am terminat, mi s-au înmuiat genunchii.
Aproape 90.000 de lei.
Pentru mine, suma aceea părea de neconceput.
Atunci am înțeles: punga nu ajunsese la mine din întâmplare.
Am întors plicul.
Mai era ceva în el.
O foaie împăturită cu grijă.
Am desfăcut-o încet.
Scrisul, ferm și clar, îmi era cunoscut.
Era mâna socrului meu.
„Maria,
Știu că pleci cu mâinile goale.
Știu și că în casa asta nu ai primit respectul pe care îl meritai.
O resto si pe aver rig
