— Andrei, dacă mâine ai pleca, unde te-ai muta?
Am clipit, surprins de întrebare.
— Nu știu.
— Eu știu — a răspuns bunicul.
Toți au întors capul spre el, curioși și neliniștiți în același timp.
— În apartamentul meu.
Tata s-a încruntat, ridicând vocea între confuzie și protest:
— Cum adică?
— Apartamentul pe care îl închiriez în centru. Contractul expiră luna viitoare.
— Tată…
— Nu am terminat.
Vocea lui era calmă, dar hotărâtă, fără loc pentru negocieri.
— Andrei se va muta acolo. Fără chirie timp de un an.
Am rămas fără aer; cuvintele lui au avut greutatea unui verdict eliberator.
O resto si pe aver rig
