Fetița îl îmbrățișă fără ezitare.
Surorile ei o urmară imediat.
Iar pentru câteva secunde, lumea întreagă păru să se oprească.
Drumul care a urmat nu a fost perfect.
Au existat procese, documente, negocieri și ani de recuperat.
Dar Camelia a încetat să mai lupte împotriva adevărului.
Iar Elias nu a încercat niciodată să-i ia locul în viața fetelor.
Au învățat, încet, să fie o familie diferită.
Nu perfectă.
Dar reală.
Iar într-o zi, când cele trei fete și Matei se jucau împreună în curte, Camelia s-a așezat lângă Elias și a privit spre copii.
— Știi ceva? spuse ea.
— Ce anume?
Ea zâmbi pentru prima dată după foarte mult timp.
— Poate că busola aceea stricată nu era chiar stricată.
Elias privi spre tatuajul de pe braț.
Apoi spre cei patru copii care râdeau împreună.
Și, pentru prima dată în mulți ani, simți că știe exact încotro merge.
O resto si pe aver rig
