Alții că a eșuat.
Dar adevărul era altul.
El înțelesese ceva ce mulți nu înțeleg niciodată:
că arta nu are nevoie să fie permanentă pentru a fi reală.
Și că lipsa aprecierii nu înseamnă lipsa valorii.
Într-o lume care măsoară totul în durată și profit, el alesese ceva mai fragil.
Semnificația.
Și uneori, asta este suficient.
Să creezi ceva frumos într-o lume care nu știe încă să-l înțeleagă.
Și să mergi mai departe.
Pentru că adevărata artă nu cere aplauze.
Cere curaj.
Și tăcere.
Și uneori… gheață.
O resto si pe aver rig
