Într-o iarnă tăcută, când lumea părea acoperită nu doar de zăpadă, ci și de indiferență, un tânăr stătea în mijlocul unui lac înghețat, ținând în mâini o creație care ar fi trebuit să schimbe totul.
Dar nimeni nu privea cu adevărat.
Nimeni nu înțelegea.
Și, cel mai dureros, nimeni nu aprecia.
Numele lui era David.
Avea douăzeci și doi de ani și visase dintotdeauna să creeze artă care să nu se topească în uitare.
Nu era sculptor celebru.
Nu avea galerie.
Nu avea sponsori.
Doar mâinile lui, frigul iernii și o idee care nu îl lăsase niciodată să renunțe.
Totul începuse cu o observație simplă.
Păsările.
Îi plăcea să le privească în fiecare dimineață, chiar și atunci când lacul era înghețat și vântul tăia aerul ca o lamă invizibilă.
O resto si pe aver rig
