Bătrâna s-a așezat încet, cu grijă, fără multe cuvinte. Însă din acel moment privirea ei s-a fixat asupra femeii însărcinate. O studia îndelung, tăcut, într-un fel greu de descifrat. Nu era o privire rece, dar nici ușor de citit. Părea să ascundă o emoție profundă, poate o amintire sau o recunoștință pe care nu știa cum să o exprime.
Minutele treceau odată cu mersul sacadat al autobuzului. Tânăra a început să se simtă ușor stânjenită, întrebându-se dacă ar fi făcut ceva nepotrivit sau dacă femeia dorea să îi spună ceva. Acea atenție tăcută o neliniștea, dar în același timp o emoționa. Simțea că, fără multe cuvinte, între ele se stabilise o legătură discretă.
Gestul neașteptat de dinaintea coborârii
Când autobuzul s-a apropiat de stația la care bătrâna urma să coboare, aceasta s-a ridicat cu blândețe, sprijinindu-se de scaun. A făcut câțiva pași pe culoar și s-a oprit lângă femeia însărcinată.
O resto si pe aver rig
