Se ținea ferm de bară, căutându-și echilibrul la fiecare frână. În jur, călătorii păreau absorbiți în gândurile lor: unii fixau ecranele telefoanelor, alții priveau pe geam, iar câțiva păreau că fac un efort conștient să nu observe aglomerația și oboseala celor din jur.
La una dintre opriri, a urcat o femeie în vârstă. S-a oprit lângă ușă, a privit în jur și a mai rămas câteva clipe, ca și cum ar fi sperat că cineva se va ridica. Nimeni nu a făcut-o. Fiecare a continuat tăcut drumul, cu privirea plecată sau rătăcită undeva departe.
Deși starea de graviditate îi îngreuna statul în picioare, tânăra s-a ridicat aproape involuntar. I-a făcut un semn blând femeii în vârstă și a invitat-o să se așeze. Nu a fost un gest spectaculos, nici făcut pentru a fi observat. A fost o reacție firească, născută din respect și din dorința sinceră de a-i ușura drumul cuiva.
O resto si pe aver rig
