Pentru o secundă, inima mi-a schimbat ritmul. Acea bătaie scurtă, în plus, pe care o simți când ceva frumos te ia prin surprindere. M-am așezat pe scaun, cu cana fierbinte lângă mine, și am inspirat adânc. Nu pentru că voiam să fac dintr-un mesaj un eveniment, ci pentru că îmi doream să mă bucur de clipa aceea exact așa cum era.
În mica lumină a ecranului încăpuseră, deodată, toată seara trecută și posibilitatea a ceea ce ar putea urma.
Am atins mesajul și, înainte să apuc să citesc rândurile, mi-am dat seama că zâmbeam.
Nu era un zâmbet triumfător, nici unul grăbit. Era un zâmbet cald, liniștit, de om care se simte văzut. M-am lăsat purtată de simplitatea momentului și de felul în care o vorbă bună poate deschide o zi.
Iar înainte să aflu ce scrisese, m-am bucurat, pur și simplu, că o seară frumoasă își găsise drumul până în dimineața următoare.
O resto si pe aver rig
