Deodată, totul s-a schimbat în felul în care îl percepeam. Ceea ce pe cealaltă parte părea ciudat și suspect, acum se arăta ca ceva obișnuit, chiar interesant. Pizza nu se transformase; doar înțelegerea mea despre ceea ce vedeam se schimbase. Acel mic mister vizual își pierduse aura neliniștitoare, înlocuită de o acceptare liniștitoare: nu tot ce e straniu înseamnă și periculos.
Am tăiat o felie și am mușcat. Gustul a fost exact ce anticipasem: nimic ieșit din comun, doar pizza. Textura, aroma și combinația de ingrediente erau la locul lor, iar acele bule de pe suprafață nu afectaseră în niciun fel plăcerea simplă a mesei. Ce rămânea era doar regularitatea unei experiențe care m-a readus la calm.
O resto si pe aver rig
