— Mamă…
Mătura a căzut pe ciment.
— Andrei?… Paul?…
Nu a mai apucat să spună nimic. I-au cuprins umerii firavi și au strâns-o la piept.
Maria plângea fără sunet. Doar lacrimile curgeau șiroaie.
Vecina de peste drum privea cu mâna la gură.
— Am venit să ne ținem promisiunea, mamă — a spus Paul.
— Ce promisiune? — a șoptit ea.
— Că vei fi prima care urcă în avionul nostru.
Maria a clătinat din cap.
— Eu? Unde să merg eu, mamă? Am găini de hrănit…
Andrei a râs.
— Găinile le-am rezolvat. Le-am lăsat la tanti Violeta.
Au urcat-o într-o mașină neagră, strălucitoare. Maria ținea strâns geanta veche la piept, de parcă îi era teamă că cineva i-o va lua.
O resto si pe aver rig
