Rețetă mai concentrată pentru presiune de făinare: 2 litri lapte la 8 litri apă. Se testează întâi pe câteva frunze. Dacă apar arsuri sau miros greu, se reduce concentrația.
Rețetă cu zer: 1 litru zer la 5–9 litri apă. Zerul trebuie să fie curat, fără sare multă. Se aplică dimineața, nu seara. Dacă îl dai seara, frunza rămâne umedă mai mult timp, exact ce nu vrei la tomate.
Nu se aplică lapte în arșiță. Nu se aplică gros, până curge de pe frunze. Nu se folosește zilnic. Excesul poate atrage insecte, poate mirosi urât și poate murdări frunza.
Când se folosește: preventiv, în perioade cu risc de făinare, mai ales în spații protejate sau în grădini unde problema apare anual.
Când nu se folosește: când cultura are mană instalată, alternarioză puternică, bacterioză sau frunze deja putrezite.
4. Maceratul de urzică. Bun la început, riscant dacă îl folosești târziu
Urzica este un îngrășământ natural bun pentru începutul culturii. Ajută planta să crească, aduce azot, minerale și compuși organici. Este utilă după prinderea răsadurilor și înainte de înflorirea puternică.
Problema apare când se folosește târziu, în plină fructificare. Prea mult azot face frunze multe, moi, sensibile la boli. Planta arată spectaculos, dar leagă mai slab, aerisește greu și poate face mai multe probleme la fructe.
Rețetă: 1 kg urzică verde, fără semințe, la 10 litri de apă. Se pune într-un vas de plastic sau lemn, nu metal. Se lasă 7–10 zile la fermentat, la umbră. Se amestecă zilnic. Când spuma scade și lichidul miroase puternic, maceratul este gata.
Diluție pentru udare la rădăcină: 1 litru macerat la 10 litri apă.
Doză: 0,5 litri la plantă, pe sol umed.
Frecvență: o dată la 10–14 zile, până la apariția primelor flori. După legarea fructelor se oprește sau se folosește foarte rar, numai dacă planta este slabă și palidă.
Nu se stropește pe frunze cu macerat concentrat. Poate arde. Nu se aplică în solar neaerisit, în plină căldură. Nu se pune la plante care deja au frunze foarte mari și verde închis.
5. Maceratul de tătăneasă. Mai potrivit când roșiile au fructe
Tătăneasa este mai valoroasă pentru etapa de fructificare. Are potasiu mai mult decât urzica și se potrivește mai bine după ce roșiile au legat. Este una dintre cele mai bune soluții naturale pentru gospodăriile care vor să reducă folosirea îngrășămintelor comerciale.
Rețetă: 1 kg frunze de tătăneasă tocate la 10 litri de apă. Se lasă la fermentat 7–14 zile. Se amestecă periodic. Se strecoară.
Diluție: 1 litru macerat la 10 litri apă.
Doză: 0,5–1 litru la plantă, în funcție de mărimea tufei.
Frecvență: o dată la 2–3 săptămâni, din momentul în care fructele sunt formate și încep să crească.
Nu se aplică nediluat. Nu se aplică pe frunze în arșiță. Nu înlocuiește calciul. Dacă ai putregai apical, tătăneasa nu rezolvă singură problema.
Tătăneasa merge bine în alternanță cu cenușa, dar nu în aceeași zi. De exemplu, într-o săptămână aplici tătăneasă, după 10–14 zile aplici infuzie slabă de cenușă. Așa nu aglomerezi solul cu săruri.
6. Cojile de ou și compostul. Bune pentru sol, slabe ca tratament rapid
Cojile de ou sunt bogate în calciu, dar calciul din ele se eliberează lent. Dacă le pui azi în jurul roșiilor, nu rezolvi mâine putregaiul apical. Pentru efect real, cojile trebuie spălate, uscate, măcinate fin și introduse în compost sau în sol cu mult timp înainte.
O resto si pe aver rig
