Rețetă corectă: cojile se spală, se usucă, se mărunțesc foarte fin, aproape pudră, apoi se pun în compost sau în sol toamna ori primăvara devreme. În groapa de plantare se poate pune o lingură de pulbere, amestecată bine cu pământul, nu lipită de rădăcină.
Compostul matur este mult mai important decât cojile de ou. El îmbunătățește structura solului, ajută reținerea apei, hrănește microorganismele și eliberează nutrienți treptat.
Doză: 3–5 kg compost matur pe metru pătrat înainte de plantare. La plantare se poate pune o mână de compost bine descompus în groapă, amestecat cu pământ.
Nu se folosește gunoi proaspăt la roșii. Dă exces de azot, poate arde rădăcinile și aduce risc de boli. Gunoiul trebuie să fie vechi, bine fermentat.
Program practic pentru roșii, cu soluții de casă
La plantare, baza este compostul. Nu drojdia. Nu laptele. Nu cenușa. Rădăcina are nevoie de sol afânat, hrană lentă și apă.
La 10–14 zile după plantare, când planta s-a prins, se poate face prima udare cu drojdie. Doza este 0,5 litri la plantă, pe sol umed.
La 2 săptămâni după drojdie, dacă planta este deschisă la culoare și crește greu, se poate da macerat de urzică diluat 1:10. Dacă planta este deja viguroasă și verde închis, se sare peste urzică.
Înainte de înflorire, se opresc excesele de azot. Aici mulți greșesc. Continuă cu urzică și drojdie, apoi se plâng că au frunze multe și roșii puține.
La apariția florilor, se urmărește udarea constantă. Solul nu trebuie să treacă de la uscat tare la ud noroios. Aceste fluctuații favorizează putregaiul apical.
Când fructele sunt cât nuca, se poate aplica tătăneasă diluată sau o infuzie slabă de cenușă. Nu amândouă în aceeași zi.
În perioada de coacere, se reduce fertilizarea. Se păstrează udarea regulată, se elimină frunzele bolnave de la bază, se aerisește cultura și se evită stropirile dese pe frunze.
Schema simplă, pe 10 litri de apă
Drojdie: 100 g drojdie proaspătă sau 10 g drojdie uscată, 2 linguri zahăr, 10 litri apă. Se aplică 0,5–1 litru la plantă, de 2 ori pe sezon, maximum 3.
Cenușă: 150–200 g cenușă curată la 10 litri apă. Se lasă 24 de ore, se folosește lichidul limpede. Se aplică 0,5 litri la plantă, la 2–3 săptămâni, după legarea fructelor.
Lapte: 1 litru lapte la 9 litri apă. Se pulverizează fin pe frunze, dimineața, preventiv, la 7–10 zile, mai ales contra făinării.
Zer: 1 litru zer la 5–9 litri apă. Se aplică foliar, dimineața, preventiv, nu pe boală avansată.
Urzică: 1 litru macerat fermentat la 10 litri apă. Se aplică 0,5 litri la plantă, până la înflorire.
Tătăneasă: 1 litru macerat fermentat la 10 litri apă. Se aplică 0,5–1 litru la plantă, în perioada de creștere a fructelor.
Compost: 3–5 kg pe metru pătrat înainte de plantare. Nu se transformă în zeamă murdară turnată pe frunze. Compostul bun merge în sol.
Ce poți folosi din comerț, când soluțiile de casă nu ajung
Pentru hrană, în comerț cauți îngrășăminte după formulă, nu după reclamă.
La început, pentru rădăcină, poți folosi un starter cu fosfor mai ridicat, de tip 10-52-10 sau 13-40-13, în doză mică, conform etichetei.
Înainte de înflorire, dacă plantele sunt slabe, merge un NPK echilibrat, de tip 18-18-18 sau 20-20-20 cu microelemente. Nu îl folosești dacă plantele sunt deja prea viguroase.
La flori și fructe mici, ai nevoie de calciu și bor. Produsele calciu-bor se aplică foliar, seara sau dimineața, la doza de pe etichetă. Nu se exagerează cu borul.
La primele fructe, azotatul de calciu este util pentru susținerea calciului. Se folosește separat de sulfați și fosfați. Nu îl amesteci cu monofosfat de potasiu, sulfat de potasiu sau sulfat de magneziu în aceeași soluție.
Când fructele cresc, se trece pe formule cu potasiu mai ridicat: 15-5-30, 12-12-36, 4-18-38 sau variante asemănătoare. Potasiul ajută fructul, dar excesul poate încurca absorbția calciului și magneziului.
Pentru boli, lucrurile trebuie separate clar.
Contra manei și alternariozei, soluțiile de casă nu sunt suficiente când presiunea este mare. Se folosesc produse omologate pentru tomate, pe bază de cupru, microorganisme utile sau fungicide specifice, în funcție de boală și de faza culturii. Se respectă eticheta, doza și timpul de pauză până la recoltare.
O resto si pe aver rig
