Când se folosește: de la apariția primelor fructe până la începutul coacerii masive.
Când nu se folosește: pe sol alcalin, la răsaduri mici, lângă plante stresate de secetă, împreună cu azotat de calciu, îngrășăminte fosfatice sau soluții acide în aceeași zi.
2. Drojdia. Stimulează viața din sol, dar nu este îngrășământ complet
Drojdia este folosită des la roșii pentru pornirea plantelor și stimularea rădăcinilor. Ea poate susține activitatea microbiană din sol și poate avea efect de biostimulare, dar nu trebuie confundată cu un îngrășământ NPK. Nu aduce cantități serioase de azot, fosfor, potasiu sau calciu.
Cea mai mare greșeală este folosirea ei săptămânală. Planta poate fi împinsă spre vegetație, solul poate fi dezechilibrat, iar grădinarul are impresia că a fertilizat, deși roșia încă are nevoie de potasiu, calciu și microelemente.
Rețetă cu drojdie proaspătă: 100 g drojdie proaspătă, 2 linguri de zahăr și 1 litru de apă călduță. Se lasă 2–3 ore la activat, apoi se completează cu apă până la 10 litri. Se aplică la rădăcină, pe sol umed.
Doză: 0,5 litri la plantă după prindere; 0,7–1 litru la plantele mari, doar dacă sunt sănătoase.
Rețetă cu drojdie uscată: 10 g drojdie uscată, 2 linguri de zahăr, 10 litri de apă călduță. Se lasă 2–3 ore, apoi se udă la rădăcină.
Prima aplicare: la 10–14 zile după plantare, când roșia s-a prins și are creștere nouă.
A doua aplicare: la începutul înfloririi sau când apar primele fructe mici.
Ultima aplicare: când primul etaj de fructe este format. După aceea, planta are nevoie mai mult de potasiu, calciu și apă constantă, nu de stimulare vegetativă.
Nu se amestecă drojdia cu zeamă bordeleză, sulfat de cupru, fungicide, insecticide, cenușă sau îngrășăminte concentrate. Nu se aplică pe sol rece. Nu se aplică pe plante bolnave grav. Drojdia nu tratează mana.
3. Laptele sau zerul. Ajută mai ales preventiv pe făinare, nu vindecă mana
Laptele apare des în rețetele de grădină. Are proteine, săruri, lactoză și compuși care pot influența microflora de pe frunze. În unele situații, soluțiile cu lapte sau zer pot ajuta la reducerea făinării, mai ales dacă sunt folosite preventiv sau la primele pete albe.
Dar trebuie înțeles clar: făinarea nu este același lucru cu mana. Făinarea apare ca o pulbere albicioasă pe frunze. Mana produce pete gălbui, apoi brun-negricioase, mai ales în condiții de umezeală ridicată. La mană, laptele nu este tratament serios.
Rețetă blândă cu lapte: 1 litru lapte la 9 litri de apă. Se stropește fin pe frunze, dimineața, pe vreme uscată. Se acoperă și fața, și dosul frunzei. Se repetă la 7–10 zile, preventiv.
O resto si pe aver rig
