Atenție mare: cenușa ridică pH-ul solului. Dacă solul este deja alcalin, adică are pH mare, cenușa poate bloca absorbția unor elemente, mai ales fier, mangan, zinc și bor. Rezultatul se vede prin frunze palide, îngălbenite între nervuri, plante care par flămânde deși ai „hrănit” solul.
Se folosește numai cenușă din lemn curat. Fără PAL, lemn vopsit, carton colorat, plastic, cărbuni de grătar cu aditivi sau resturi arse din sobă unde au ajuns gunoaie.
Rețetă pentru udare la rădăcină: se pun 150–200 g cenușă la 10 litri de apă. Se amestecă bine și se lasă 24 de ore. Apoi se folosește lichidul limpede, fără grosul de pe fund. Se aplică 0,5 litri la plantă, pe sol umed, o dată la 2–3 săptămâni, după legarea fructelor.
Rețetă pentru presărare pe sol: se poate pune un pumn mic de cenușă la 2–3 plante, presărată subțire pe sol și încorporată ușor. Nu se pune lipită de tulpină. Nu se aruncă grămezi. Nu se aplică înainte de ploaie puternică, pentru că se spală necontrolat.
Nu recomand stropirea frunzelor cu cenușă groasă. Poate încărca frunza, poate bloca stomatele, poate arde țesutul dacă soluția este prea alcalină și nu are efect real de tratament împotriva bolilor serioase. Dacă vrei neapărat aplicare foliară, se folosește doar o infuzie foarte bine strecurată, slabă, pe o porțiune mică de test. Dar pentru roșii, varianta mai sigură rămâne aplicarea la sol.
O resto si pe aver rig
