Metoda cu sfeclă merge însă mână în mână cu alte măsuri. Dacă la suprafață s-au strâns frunze vechi, spumă sau resturi, acestea trebuie îndepărtate. Dacă vezi depuneri suspecte pe marginile butoiului, e bine să scoți varza, să speli pereții vasului cu apă foarte fierbinte, eventual cu sare, și să rearanjezi totul în saramură proaspătă. Uneori, salvarea vine dintr-o combinație de măsuri: întărirea saramurii cu sare, adăugarea de varză proaspătă tăiată, bucăți de hrean pentru crocănțeală și sfeclă pentru fermentație activă.
Prevenția rămâne însă cea mai sigură cale. Zeama devine băloasă mult mai rar dacă respecți câteva reguli simple. Varza se spală bine înainte de pus, butoiul se curăță și se clătește cu apă fiartă, sarea este neiodată și de calitate, iar proporțiile sunt corecte. De obicei, pentru murături stabile, se folosesc aproximativ 4–5% sare, adică 40–50 de grame la un litru de apă. Vasul se ține într-un loc răcoros, ferit de variații mari de temperatură. Pe timp de fermentație activă, primele zile, poți „băga” de câteva ori furtunul sau o vergea până pe fund, pentru a elibera gazele și a uniformiza saramura.
O resto si pe aver rig
