Alimentația: peștele gras – somon, macrou, sardine –, dar și tonul, gălbenușul de ou, ficatul de vită, lactatele și anumite cereale pot contribui la aport. În listă pot intra și nucile sau merele, ca parte a unei diete variate.
Suplimentele: atunci când dieta și soarele nu acoperă necesarul, se pot utiliza formele D2 (ergocalciferol) și D3 (colecalciferol). Prima este prezentă și în alimente, a doua este forma produsă în piele sub acțiunea razelor ultraviolete.
Cine riscă un aport insuficient: persoanele de peste 50 de ani, cele cu piele închisă la culoare, locuitorii zonelor nordice, cei supraponderali sau cu obezitate, precum și pacienții care au trecut prin bypass gastric. În categoria de risc intră și cei cu alergie la lactate ori cu afecțiuni hepatice sau digestive – de exemplu boala Crohn sau boala celiacă.
Cum se poate manifesta lipsa: dureri osoase, slăbiciune musculară, tulburări de vedere, somnolență diurnă, oboseală accentuată și sete persistentă se numără printre semnalele posibile. Dacă aceste semne apar, medicul poate recomanda un test de sânge pentru a verifica nivelul.
Prudența rămâne utilă: menținerea unei alimenteții echilibrate, a greutății în limite sănătoase și a unui program de mișcare contribuie la un tablou favorabil în care vitamina D își poate îndeplini rolurile. Pentru a stabili nevoile personale, inclusiv eventuala doză de supliment, discuția cu medicul și analizele sunt pașii potriviți.
O resto si pe aver rig
