Întrebarea britanicului a venit imediat, fără sarcasm, fără grabă: ce fel de mâncare e? Românul a răspuns direct, cum ar face oricine care nu se gândește că există diferențe de „traducere” gastronomică între culturi.
A urmat însă a doua întrebare, cea care schimbă atmosfera chiar și la o masă între prieteni: din ce este făcută? Când românul a clarificat ingredientul principal, expresia englezului s-a modificat pentru o clipă — suficient cât să se înțeleagă că informația nu era tocmai în zona lui de confort. Totuși, britanicul a rămas în registrul lui: politicos, reținut, atent să nu rănească.
O resto si pe aver rig
