Doar că, de data asta, salutul a venit cu abur și cu o aromă pe care nu o uiți ușor.
Românul a apărut la ușa britanicului cu o oală fierbinte, ca la o vizită de familie. În prag, englezul — calm, îngrijit, aproape ceremonial — ținea în mână o ceașcă de ceai. Două lumi într-un singur cadru, înainte ca măcar să se rostească numele mâncării.
Un gest de bună vecinătate, dar cu o surpriză în oală
Dincolo de intenția evidentă de apropiere, românul a mizat pe un preparat pe care îl consideră „de casă”, cu reputație de deliciu printre cunoscători. A lăsat oala să vorbească prima: mirosul puternic, textura, ideea de confort culinar. Pentru el, era un semn de respect.
O resto si pe aver rig
