Din punct de vedere culinar, ghee este preferat pentru prăjit la temperaturi mai ridicate, pentru aroma sa bogată şi pentru faptul că înmoaie şi domoleşte gustul puternic al usturoiului când acesta este gătit.
Usturoiul: compuşi activi şi efecte potenţiale
Usturoiul (Allium sativum) a fost folosit de secole atât în bucătării, cât şi în medicina tradiţională. El conţine vitamine (C, B6), minerale (mangan, seleniu) şi fibre în cantităţi mici, dar mai important sunt compuşii sulfurici, dintre care alicina este cel mai studiat. Alicina se formează atunci când usturoiul este zdrobit sau mărunţit şi este asociată cu proprietăţi antioxidante şi antimicrobiene în studii de laborator.
Unele cercetări sugerează că usturoiul ar putea avea efecte modeste asupra unor factori de risc cardiovascular: poate contribui la menţinerea unei tensiuni arteriale sănătoase în anumite cazuri, la reglarea modestă a colesterolului şi la funcţia normală a vaselor de sânge. Cu toate acestea, efectele raportate sunt, în general, limitate ca amploare şi nu înlocuiesc tratamentele medicale prescrise.
De asemenea, compuşii din usturoi pot avea activitate antimicrobiană în condiţii de laborator, dar consumul de usturoi gătit nu este o metodă dovedită de prevenire sau tratare a infecţiilor.
O resto si pe aver rig
