Inima îi bătea nebunește.
Cu banii aceia putea să plece din sat, să-și cumpere o casă, să înceapă o viață nouă. Fără datorii. Fără rușine.
Apoi a văzut scrisoarea.
Plicul era îngălbenit, iar pe el scria, cu o caligrafie tremurată: „Pentru Darius”.
A deschis-o încet.
„Dacă citești asta, înseamnă că nu mai sunt.
Știu ce vor spune oamenii. Au spus-o toată viața mea.
Adevărul e mai simplu și mai dureros.
Am iubit-o pe Elena Stoica. Și ea m-a iubit pe mine.
Când a rămas însărcinată, familia ei a vrut s-o trimită departe, să scape de rușine. În noaptea în care trebuia să plece, a fugit la mine.
O resto si pe aver rig
