A ieșit afară și a săpat.
Nu mult.
A găsit două cruci simple din lemn putrezit.
A îngenuncheat.
În ziua următoare, Darius s-a dus la primărie.
A povestit tot.
A predat bijuteriile.
Banii i-a donat pentru renovarea școlii din sat și pentru o placă memorială cu numele Elenei Stoica și al copilului ei.
Satul a amuțit.
Bârfele au murit.
Iar numele Ilie Radu a fost, în sfârșit, curățat.
Darius a rămas tot sărac.
Dar mergea drept.
Și, pentru prima dată în viața lui, știa că unele moșteniri valorează mai mult decât toți banii din lume.
O resto si pe aver rig
