Dar ea continuă să insiste. Iar el, din naivitate și din bunătate, acceptă să caute metode. Începu să-i facă masaj la picior, să-i pregătească cataplasme cu plante, exact cum îl învățase bunica lui la țară. Îi amintea de obiceiurile vechi românești: frunza de varză pusă pe rană, unguent din tătăneasă și rugăciunile șoptite lângă foc.
Zi după zi, Ana începu să simtă schimbări. Durerea se domoli, iar după o săptămână reuși să pășească fără cârjă câțiva pași în curtea garajului. Lacrimile îi curgeau șiroaie pe obraji, iar Sergiu simțea cum i se strânge inima, copleșit de emoție pentru că putea vedea roadele efortului său simplu.
— Vedeți? — îi spuse ea cu glas tremurat. — Ceea ce doctorii n-au reușit, un mecanic cu suflet curat a făcut.
La scurt timp după aceea, Ana dispăru. Nu mai venea nici la garaj, nici prin sat. Sergiu crezu că plecase pentru totdeauna. Dar, după o lună, o coloană de mașini luxoase intră în fața garajului. Dintr-o limuzină neagră coborî Ana, elegantă, fără cârjă, înconjurată de oameni în costume.
O resto si pe aver rig
