Context: cum s-a ajuns la diete fără zahăr
Interesul pentru eliminarea completă a zahărului nu e nou. De fapt, în ultimele două decenii, odată cu creșterea alarmantă a ratelor de obezitate și diabet de tip 2 la nivel global, numeroase ghiduri nutriționale — inclusiv ale Organizației Mondiale a Sănătății și Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară — au recomandat reducerea drastică a zahărului adăugat. OMS sugerează ca zaharurile libere să reprezinte sub 10% din aportul caloric zilnic, ideal sub 5%. Pe acest fond, au proliferat diete care elimină complet zahărul — variante stricte ale regimului ketogenic, regimuri „sugar-free” și altele. Studii anterioare pe rozătoare arătaseră că excesul de zahăr favorizează obezitatea și inflamația, ceea ce consolidase ideea că mai puțin zahăr înseamnă întotdeauna mai bine. Cercetarea asta vine să nuanțeze tocmai presupunerea asta.
Ce s-a întâmplat cu microbiomul fără zahăr
Cele mai semnificative schimbări s-au petrecut în intestin. Punct. Șoarecii fără zahăr au pierdut colonii din bacterii benefice — inclusiv Lactobacillus murinus — și au câștigat bacterii asociate inflamației. De ce? Bacteriile bune se hrănesc cu zaharuri simple și produc prin fermentație acizi grași cu lanț scurt, compuși care hrănesc celulele ce căptușesc colonul, mențin integritatea peretelui intestinal și stimulează hormoni care reglează apetitul și răspunsul la insulină. Fără zahăr, producția acestor acizi a scăzut dramatic, lăsând loc bacteriilor rezistente la stres — de obicei, dăunătoare.
O resto si pe aver rig
