— Vreau semnăturile până vineri, zicea ea. Marius Ionescu nu trebuie să afle că serverele au fost mutate.
Ghiță și-a șters fruntea cu o batistă.
— E riscant. Maria are acces la arhiva tatălui ei.
— Maria are rochie, flori și capul plin de nuntă.
Pe rândul doi, mama mea, cu mâinile încleștate pe poșetă, a scos un sunet mic. Nici plâns, nici oftat. Ceva rupt, prost.
Îl plăcuse pe Andrei. Îl primise la masa noastră de Paște. Îi pusese sarmale în farfurie de două ori.
Iar eu, fiindcă eram obosită și voiam să cred că vi
Aceasta este o poveste bazată pe informații fictive și nu trebuie luată ca atare. Este o poveste recreațională ca oricare alta, iar asemănările cu viața reală sunt pur întâmplătoare.
O resto si pe aver rig
