Am plecat într-un weekend la munte.
Singură.
Și a fost bine. Liniștea pădurii, răcoarea înserării, drumul care urcă fără grabă — toate mi-au spus același lucru: că pot.
Într-o zi, privind în oglindă, am înțeles ceva foarte simplu:
Nu pierdusem nimic.
Recâștigasem tot.
Liniștea.
Respectul de sine.
Viața mea.
Și am zâmbit.
Pentru că, uneori, cel mai greu lucru nu este să lupți până la capăt pentru o relație…
ci să ai curajul să o închei.
Aceasta este o poveste bazată pe informații fictive și nu trebuie luată ca atare. Este o poveste recreațională ca oricare alta, iar asemănările cu viața reală sunt pur întâmplătoare.
O resto si pe aver rig
