A turnat ceva în paharul meu.
Judecătorul s-a încruntat brusc.
— Ce este asta?, a întrebat scurt.
Mara a început să plângă înfundat.
— Tata îi punea pastile în băutură… după aia spunea că mama se comportă ciudat…
În cameră s-a făcut liniște deplină.
Mi-am dus mâna la gură, năucă.
Deodată, toate nopțile acelea ceațătoase s-au întors peste mine.
Somnul greu.
Amețeala.
Confuzia.
Clipele în care mă trezeam fără să știu exact ce se întâmplase.
Apoi privirea lui, plină de grijă falsă:
„Vezi? Ai nevoie de ajutor.”
Nu eram nebună.
Fusesem manipulată.
Judecătorul a oprit filmarea.
Vlad a sărit în picioare imediat.
— Nu e ce pare! Copilul nu înțelege—
— Destul!, a izbucnit judecătorul pentru prima oară.
O resto si pe aver rig
