Într-un colț licărea data.
Era o noapte de acum aproape trei luni.
Apoi s-a auzit vocea lui Vlad.
Furioasă.
Mult mai furioasă decât oricând îl văzusem în public.
— Dacă nu faci exact cum spun eu, o să ajungi fără copil și fără casă, ai înțeles?!
Mi s-a oprit respirația în piept.
Imaginea tremura ușor.
Mara înregistra pe ascuns.
Vocea mea se auzea slab, undeva în fundal.
Plângeam.
Niciodată nu-mi amintisem noaptea aceea atât de limpede ca în clipa aceea.
Vlad continua, necruțător.
— Judecătorii cred orice când femeile par nebune. Tot ce trebuie să fac e să te provoc suficient.
Avocata lui a încremenit pe loc.
Judecătorul nu clipea.
Eu simțeam cum mi se răcește sângele în vene.
Dar filmarea nu se încheiase.
După câteva secunde, Vlad apărea în bucătărie.
Camera surprindea doar o porțiune din încăpere, însă era destul.
A deschis un sertar.
A scos o sticlă de vin.
Și apoi…
O resto si pe aver rig
