Liftul s-a deschis. Lumini calde, covor roșu, liniște de lux.
Am pășit înăuntru.
— „Vii?”, l-am întrebat.
A ezitat o clipă, privind înapoi spre Ramona, care îl implora din priviri.
Pentru întâia oară, Toma a ales.
A ales bine. A urcat în lift.
Ușile s-au închis, iar managerul a spus cu tact:
— „Doamnă Mândru, suita regală este pregătită pentru dumneavoastră. Este preferata noastră.”
În clipa aceea, când liftul urca lin, m-a cuprins ceva ce nu mai simțisem de mult: Demnitate. Pace. Puterea de a mă pune pe mine pe primul loc.
Și mi-am dat seama că nu luxul din jur îmi ridica zâmbetul pe buze.
Ci faptul că, pentru prima dată, Ramona învăța că nu mai poate să mă strivească.
Iar eu?
Eu tocmai îmi începeam drumul către o viață în care nu mă mai ascundeam ca să-i protejez pe alții.
Aceasta este o poveste bazată pe informații fictive și nu trebuie luată ca atare. Este o poveste recreațională ca oricare alta, iar asemănările cu viața reală sunt pur întâmplătoare.
O resto si pe aver rig
