A privit încă puțin, apoi a inspirat adânc. Nu a spus nimic. Nu a mișcat nimic. A înțeles că, uneori, ordinea lui așezată trebuie să lase loc câte unui moment care nu încape în nicio regulă. Iar în liniștea sufrageriei, a dat voie inimii lui să rețină imaginea aceea întreagă, fără să o judece, fără să o rupă în două: Iulia, David și Sofia, adormiți laolaltă, ținând casa strânsă, ca într-un nod care nu se desface ușor.
Aceasta este o poveste bazată pe informații fictive și nu trebuie luată ca atare. Este o poveste recreațională ca oricare alta, iar asemănările cu viața reală sunt pur întâmplătoare.
O resto si pe aver rig
