A cumpărat un bilet mai devreme, a închis laptopul și a ales impulsul în locul calculelor. Pentru un om obișnuit cu planuri, a fost o ruptură. Pentru el, a fost singurul lucru care i-a părut corect.
I-a spus tuturor că motivul era o întâlnire anulată. A sunat convingător, scurt și rece, cum obișnuia la birou. În realitate, se întorcea din altă cauză, una simplă și dureroasă: dorul. Dorul de David și Sofia, gemenii lui de opt ani, cu râsul lor care umplea cândva casa. De doi ani, de când soția lui murise, locuința devenise elegantă, impecabilă, dar straniu de tăcută. Mult prea mare pentru trei suflete care încă învățau să trăiască fără Ana. Fiecare colț părea să-i păstreze vocea, iar fiecare seară îi amintea absența.
Când a deschis ușa vilei, a intrat în liniște, aproape cu sfială. A așezat valiza lângă scară, cu gestul acela reflex pe care îl avea după fiecare drum. A rămas nemișcat o clipă, cu palma pe balustradă, ascultând. Nu voia să strice nimic, nici măcar aerul din hol. Căuta în casă ecoul a ceva viu, un semn că cei mici erau bine, că nu se scursese ziua peste ei fără mângâiere.
O resto si pe aver rig
