Din acel moment, am privit altfel mesele de familie, limbile care se suprapun și felul în care tăcerile pot spune mai mult decât par. N-a fost o lecție despre reproș, ci despre cât de mult contează să ai la îndemână cheia potrivită pentru uși pe care credeai că le cunoști deja.
De atunci, m-am gândit mai des la punțile dintre oameni, la limbile care apropie sau distanțează și la rolul celor care pot traduce nu doar cuvinte, ci și intenții. În spatele unei conversații rapide se pot ascunde sensuri grele sau, dimpotrivă, griji mărunte. Să le distingi e, uneori, diferența dintre a rămâne pe dinafară și a înțelege cu adevărat ce se întâmplă în propria ta casă.
O resto si pe aver rig
