În centru era chiar bătrânul.
Mult mai tânăr.
În uniformă.
Decorat.
— Cine sunteți? a întrebat polițistul, cu voce stinsă.
Bătrânul l-a privit lung, fără grabă.
— Omul care a condus academia unde ar fi trebuit să înveți ce înseamnă uniforma aia.
Picioarele polițistului aproape că au cedat.
Colegul lui și-a scos șapca încet, cu mâinile tremurânde.
Agentul DGA a deschis dosarul, răsfoind câteva pagini.
— Avem deja suficiente înregistrări. Iar acum se adaugă distrugerea de documente oficiale, intimidarea și abuzul în serviciu.
Tânărul polițist și-a întors privirea, implorând, către bătrân.
— Vă rog… eu… am greșit.
Bătrânul l-a privit câteva secunde, în tăcere.
— Nu. Ai transformat asta în obicei. Asta e diferența.
În depărtare s-au auzit sirene tot mai aproape.
Drumul, până atunci pustiu, nu mai părea deloc gol.
Colegul care filmase a început să plângă în șoaptă.
— Avem familii…
Colonelul și-a ridicat privirea spre cerul alb, încins de căldură.
O resto si pe aver rig
