Un GPS.
Un buton de panică.
Bărbatul cu lanterna a oftat adânc, ca după o așteptare lungă.
— De trei luni strângem plângeri despre voi, a spus. Femei oprite noaptea. Amenințate. Umilite.
Nimeni nu avea dovezi.
Până acum.
Din spatele copacilor au apărut alte două mașini.
De data asta, cu girofaruri aprinse.
Poliție adevărată.
Cei doi agenți au fost scoși afară fără multe cuvinte.
Fără glume.
Fără zâmbete.
Doar cătușe, reci și exacte.
Fata a rămas lângă bărbatul cu lanterna, privind totul fără să clipească.
— A meritat? a întrebat el, încet, ca pentru ei doi.
Ea a privit către pădure, înapoi spre locul de unde pornise totul.
— Dacă mai opresc măcar o femeie… nu, a rostit simplu.
Ambulanța a sosit la scurt timp. Nu pentru ea.
Ci pentru unul dintre agenți, căruia i se tăiase respirația de panică.
Ironia sorții, crudă și precisă.
Pe măsură ce mașinile s-au urnit din poiană, liniștea s-a întors în pădure.
Dar nu era aceeași tăcere.
O resto si pe aver rig
