— Cine te-a învățat?
Ea a râs.
— Tu.
— Eu?
— Când aveam zece ani mă luai în atelier și credeai că mă joc. Eu mă uitam la tot ce făceai.
Mai târziu, Nadia i-a mărturisit că și ea știa să folosească fierăstrăul.
Gabriela și Tania desenaseră împreună planul cheltuielilor și împărțiseră fiecare leu astfel încât să nu fie risipit nimic.
Livia negociase toate materialele la prețuri mai bune.
Oana găsise meșteri pentru instalații.
Cătălina se ocupa de mese și făcea curtea să răsune din nou de râsete.
Iar Violeta coordona totul cu aceeași răbdare cu care își conducea școala.
Într-o seară, Gheorghe, vecinul care altădată făcea glume, s-a oprit la poartă.
A rămas câteva minute fără să spună nimic.
Apoi și-a scos șapca.
— Măi, Ștefane… să mă ierți.
— Pentru ce?
— Pentru toate prostiile pe care le-am spus de-a lungul anilor. Eu râdeam că n-ai băiat. Uite că niciunul dintre feciorii din sat n-a venit să-și ajute părinții cum fac fetele tale.
Ștefan nu i-a răspuns imediat.
O resto si pe aver rig
