Cu soții.
Cu copiii.
Cu valize și bagaje.
Ștefan a ieșit pe prispă și a rămas nemișcat.
— Ce puneți voi la cale?
— O să-ți construim o casă nouă, tată, a spus Violeta.
— Ce casă nouă? Ce tot vorbiți acolo?
— Una în care să poți trăi în siguranță. Casa asta nu mai rezistă mult. Pereții sunt afectați, colțurile s-au lăsat. Vrem să mai trăiești mulți ani și să ai condiții bune.
— Și de unde aveți bani?
— Am pus toate câte puțin, a răspuns Nadia. Unele mai mult, altele mai puțin. Dar împreună ajunge. Iar soții noștri ne vor ajuta.
Ștefan le privea pe fiecare.
Pe Violeta, acum directoare de școală, cu fire albe în păr.
Pe Nadia, medic și șefă de secție.
Pe Livia, care avea propriul magazin.
Pe Gabriela și Tania, angajate la bancă, elegante și mereu cu ochelari pe nas.
Pe Cătălina, care lucra la centrul cultural și râdea la fel ca în copilărie.
Pe Oana, venită de la mare, bronzată și cu un batic colorat.
Și pe Sorina, cea mai mică, îmbrăcată elegant, pe tocuri, deși odinioară alerga desculță prin curte.
Opt fiice.
Și niciun băiat.
Au început treaba chiar a doua zi.
Ștefan era convins că se vor plictisi repede. Ce femeie știe să ridice o casă? Care dintre fiicele lui ținuse vreodată un topor în mână?
Dar se înșela
În dimineața următoare, înainte ca soarele să urce bine pe cer, curtea era deja plină de forfotă.
Ginerii descărcau lemnul din camion, iar nepoții cărau scânduri mai mici și strângeau cuiele în cutii. Spre surprinderea lui Ștefan, fiicele nu stăteau deoparte. Își suflecaseră mânecile și lucrau cot la cot cu toți ceilalți.
— Violeta, tu ai uitat că ești directoare? a întrebat el zâmbind.
— La școală sunt directoare. Aici sunt fata ta.
Au început prin a consolida fundația vechii case. Nu voiau să o dărâme. Toate opt hotărâseră același lucru fără să se consulte prea mult.
— Casa asta e făcută de tine și de mama, spuse Cătălina. Nu o distrugem. O păstrăm.
În spatele ei urmau să ridice o locuință nouă, mai mică, ușor de întreținut, cu baie în interior, încălzire modernă și camere luminoase.
Ștefan îi privea de pe bancă.
La început încerca să le dea sfaturi.
— Grinda aia mai la dreapta.
— Nu bate cuiul așa.
— Verificați din nou nivela.
După câteva zile și-a dat seama că nu era nevoie să spună mare lucru. Ginerii ascultau cu atenție, iar fiicele știau deja multe dintre lucrurile pe care el crezuse că nu le învățase nimeni.
Într-o după-amiază a văzut-o pe Sorina montând cu îndemânare o ramă de fereastră.
O resto si pe aver rig
