Astăzi, când privesc în urmă, înțeleg că acea zi nu a fost despre singurătate. A fost despre descoperire. Despre cine sunt cu adevărat atunci când uniforma dispare pentru câteva momente.
Sunt mamă.
Sunt om.
Sunt o femeie care iubește mai mult decât poate exprima.
Și poate că lumea nu a aplaudat atunci.
Dar eu știu adevărul.
Și copilul meu, într-o zi, îl va înțelege și el.
Uneori, cele mai importante povești nu sunt cele celebrate de lume… ci cele trăite în tăcere.
O resto si pe aver rig
