Trei copii, identici, cu haine prea subțiri, stând lipiți unul de altul lângă un gard.
Nu cerșeau.
Doar priveau.
Simona le-a făcut semn cu mâna.
„Hai, măi, veniți.”
Au venit cu pași mici, neîncrezători.
Le-a pus orez, pui și lipie în trei farfurii de unică folosință.
„Nu trebuie să plătiți.”
Cel mai mic a întrebat încet: „Sigur?”
A dat din cap.
Au mâncat repede, dar cu grijă, de parcă le era teamă să nu dispară.
Din ziua aceea, au venit des.
O resto si pe aver rig
